Website-ul Audiolux utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra in website-ul nostru. Va informam ca ne-am actualizat politicile in conformitate cu Noul Regulament UE cu privire la Protectia Datelor cu Caracter Personal. Va rugam sa ne oferiti acordul dumneavoastra pentru utilizarea fisierelor de tip cookie pentru urmatoarele scopuri: functionarea corecta a site-ului nostru, masurarea utilizarii site-ului Audiolux, publicitatea relevanta. Click aici pentru mai multe detalii.
Fisierul de tip cookie contine informatii care fac legatura intre (utilizator) web-browser si (web-site) web-server. Daca un browser acceseaza un web-server repetat, acesta poate citi informatia stocata. Cookie-rile asigura utilizatorilor o experienta placuta de navigare si sustin eforturile website-urilor de a oferi servicii confortabile utilizatorilor
Hipoacuzia intre mit si realitate
10 minute timp citire - Proteze auditive


Mit: Nu am nevoie de aparate auditive. Auzul meu este bun în majoritatea timpului.

Când ai o pierdere de auz pe anumite frecvențe, este mai ușor să ignori un diagnostic de hipoacuzie crezând că poate este normal să fie astfel. Dar, trebuie să țineți cont că și în cazul unei deficiențe ușoare de auz efectele adverse pot afecta capacitatea cognitivă, cu efecte negative asupra mediului de lucru, a vieții de familie sau vieții sociale. Dar, cu ajutorul aparatelor auditive creierul are capacitatea de a reînvăța cum să audă sunetele pierdute. Utilizarea corectă a aparatelor auditive influențează direct starea de bine generală a pacientului, independența, comunicarea și interacțiunea socială.

Mit: Hipoacuzia este doar în mintea mea.

Hipoacuzia netratată crește riscul declinului cognitiv, demenței, instabilității fizice, izolării sociale și depresiei. Este teoretizat că supraîncărcarea cognitivă afectează alte funcții ale creierului, precum memoria de scurtă durată, și afectează abilitatea orientării spațiale. Cercetările au arătat că prin tratarea hipoacuziei cu aparate auditive simptomele pot fi ameliorate.

Mit: Aparatele auditive sunt ca ochelarii de vedere.

Auzul și vederea sunt simțuri majore care ne conectează la lumea înconjurătoare. Aparatele auditive și ochelarii de vedere sunt deseori comparate ca dispozitive de asistență, dar ele sunt greu comparabile. Ochelarii de vedere sunt un mecanism de asistență imediată care nu necesită o perioadă de acomodare. Aparatele auditive sunt dispozitive de asistență care ajută creierul să perceapă tonul, durata, intensitatea, timbrul, textura și locația sunetelor. Cu ajutorul sunetelor localizăm obiecte care ies din sfera văzului, sunetul ne poate spune dacă obiectul este în mișcare sau cu ajutorul sunetului putem aprecia distanța dintre noi și obiectul care produce zgomot. Undele sonore circulă prin diferite medii precum aer sau apă, sunt captate de urechile noastre și percepute de creier ca sunete. Sunetul ne oferă capacitatea să comunicăm și să înțelegem limba vorbită. Cu aparate auditive, creierul are nevoie de timp pentru a se acomoda cu sunetul venit din protezele auditive. Pentru că hipoacuzia fiecărui pacient este unică, având propriile caracteristici, reglajul aparatelor auditive trebuie realizat conform fiecărei deficiențe astfel încât după reglajul realizat de specialist proteza auditivă va acoperi individual nevoile pacientului. Un reglaj de finețe poate însemna mai multe vizite la cabinetul de specialitate, iar pacientul și specialistul colaborează îndeaproape pe toată perioada de acomodare. Dar, trebuie să ținem cont de faptul că odată ce auzul este afectat acesta nu va mai reveni la normal, nici măcar în cazul în care vom utiliza cele mai performante aparate auditive, nici acestea nu pot restaura auzul 100%, iar pacienții cel mai probabil vor avea nevoie de antrenament auditiv pentru a ajuta creierul să proceseze sunete.

Realitate: Sănătatea auzului este în strânsă legătura cu sănătatea generală a organismului.

De fapt, creierul procesează sunetele până ajung la forma pe care o recunoaștem. Traseul sunetului este destul de complex. Hipoacuzia cauzată de accidentări, boli sau sunet de intensitate excesivă și efectele îmbătrânirii ne afectează sănătatea cerebrală și ne expun riscului de declin cognitiv. De asemenea, afectează sănătatea mintală expunându-ne unui risc crescut de izolare socială și depresie. Hipoacuzia este conectată cu diabetul și afecțiuni ale inimii.

Realitate: În medie, persoanele hipoacuzice așteaptă între 5 și 7 ani pentru a lua decizia să consulte un specialist în auz.

5 până la 7 ani înseamnă un timp lung de așteptare în care pacienții se luptă cu deficiența de auz. De ce așteaptă atât de mult? Există multe motive. Hipoacuzia se instalează atât de gradual că este foarte dificil de observat, schimbările fiind mai ușor de remarcat de către cei din jur cu care pacientul interacționează în mod frecvent. Pierderea auzului se întâmplă deseori pe sunete de înaltă frecvență, astfel vocile pot fi ușor auzite, creând impresia unui auz normal. Multe persoane consideră că hipoacuzia este legată de înaintarea în vârstă și este considerată fie un lucru ce trebuie pur și simplu acceptat sau ceva de care se simt stânjeniți. Testarea anuală a auzului îi poate ajuta pe cei deja afectați să își descopere mai devreme afecțiunea și să fie diagnosticați cu recomandare de protezare auditivă, moment în care aceștia vor face primul pas spre reabilitarea auzului.

Mit: Hipoacuzia afectează doar persoane vârstnice.

Hipoacuzia nu discriminează. 2 treimi dintre cazurile de hipoacuzie sunt prezente la persoane de peste 65 de ani. Adevărul însă, 1 din 5 adolescenți cu vârste cuprinse între 12 și 19 ani au deja o pierdere de auz unilaterală sau bilaterală ca urmare a faptului că au ascultat muzică la o intensitate mult peste medie, fie din cauza unor afecțiuni care au avut drept rezultat și o deficiență de auz, din cauza medicamentelor ototoxice sau pe fond genetic. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că 1.1 miliarde de adolescenți și adulți tineri riscă să își afecteze auzul din cauza utilizării în condiții nesigure a dispozitivelor de audiție sau a frecventării locurilor de petrecere precum cluburi, baruri și evenimente sportive zgomotoase.

Realitate: Micii perișori din ureche pot afecta auzul.

Perișorii din urechea internă – celulele ciliate - joacă un rol important în procesul de auz. Localizați în cohlee, aceste celule de forma unor perișori se mișcă transformând vibrația sunetelor în semnale electrice pe care creierul nostru le procesează și le transformă în ceea ce noi recunoaștem. Aceste celule sunt foarte fragile și odată ce au fost afectate nu se pot regenera. Dacă sunetele sunt prea puternice în intensitate perișorii din cohlee sunt afectați și încetează să mai transmită sunete. Acestea pot fi ușor afectate dacă nu ne protejăm urechile de sunete puternice. Poate fi ușor să prevenim hipoacuzia cauzată de zgomote puternice – de exemplu putem purta dopuri de urechi atunci când tundem iarba, când mergem la un concert în aer liber, putem ajusta volumul căștilor pentru un nivel confortabil al sunetului și bineînțeles ne putem distanța pe cât posibil de o sursă vizibilă de sunet – boxe sau alte mașinării, toate drept măsuri preventive.

Mit: Sunetele excesive nu pot fi cauza unei pierderi de auz.

Orice sunet care depășește 85 de decibeli pentru timp îndelungat poate contribui la hipoacuzia permanentă cauzată de zgomot. Ce înseamnă acest lucru.Ca să avem o perspectivă, o conversație obișnuită are în jur de 60 decibeli și este foarte puțin probabil să aibă un efect negativ asupra auzului. Un uscător de păr sau o mașină de tuns iarbă funcționează la o intensitate de aproximativ 90 de decibeli, în timp ce sirena ambulanței produce un sunet de 120 decibeli. Expunerea regulată și prelungită la sunete care depășeșc 85 decibeli, fără să purtăm protecție de urechi, este considerată nocivă. Hipoacuzia indusă de zgomot poate fi rezultatul locului de muncă în domenii precum manufactură, construcții sau alte medii unde se lucrează cu mașini grele. Cu cât este mai puternic sunetul, cu atât mai scurt trebuie să fie timpul de expunere la sunet pentru că cu cât sunetul are o intensitate mai mare cu atât mai rapid se produce pierderea auzului.

Mit: Hipoacuzia este inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă. 

Hipoacuzia are multe cauze, inclusiv genetice, rezultatul unor tratamente cu medicamente ototoxice și expunere la sunete puternice. Fumatul și diabetul pot fi, de asemenea, cauze ale hipoacuziei. Precum efectele expunerii la soare care devin agravante cu cât se cumulează timpul de expunere, în aceeași măsură efectul cumulativ al societății gălăgioase în care trăim a condus la o incidență crescută a hipoacuziei care devine din ce în ce mai vizibilă, în special la adulții vârstnici. Hipoacuzia cauzată de expunerea la zgomot este cel mai ușor de prevenit.

Realitate: Căștile de urechi pot conduce în timp la o deficiență auditivă.

Potrivit unui studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane, utilizarea prelungită a căștilor de urechi – orice model, a condus la o creștere semnificativă a deficienților de auz la adolescenți și adulții tineri, care utilizează frecvent aceste dispozitive de audiție, fie la serviciu sau în timpul liber. Când sunetul este proiectat direct în ureche volumul sunetelor crește cu 6 până la 9 decibeli, ceea ce deseori înseamnă prea mult de suportat pentru urechea noastră, cauzând probleme serioase. Urechea internă va fi afectată de intensitatea sunetului, dar și de expunerea prelungită la sunet. Dacă urechea nu are suficient timp să se recupereze între episoade de expunere la zgomot, auzul poate fi permanent afectat.

Realitate: Mai mult de 200 de medicamente pot cauza hipoacuzie.

Iată un fapt deja cunoscut: anumite medicamente pot afecta urechea, țiuit în ureche sau probleme de echilibru. Aceste medicamente sunt ototoxice. De fapt există mai mult de 200 de medicamente ototoxice identificate. Discutați cu medicul care prescrie tratamentul despre orice îngrijorare ați avea și verificați cu atenție prospectul.

Mit: Dar iubesc să ascult muzică și nu îmi face rău.

În cel mai extins studiu despre tulburările de auz și muzicienii, cercetătorii au descoperit că 57% dintre muzicieni suferă de tinitus - sunet persistent în ureche – fiind rezultatul jobului lor. Dacă sunteți muzicieni sau luați parte la evenimente live, trebuie să aveți în vedere că sănătatea auzului dumneavoastră depinde de protecția dumneavoastră. 1.1 miliarde de adolescenți și tineri adulți își expun auzul zilnic riscului de hipoacuzie din cauza utilizării în condiții de nesiguranță a dispozitivelor audio personale, precum utilizarea telefoanelor mobile, și expunere la niveluri dăunătoare ale sunetului în locuri de petreceri precum cluburi, baruri sau competiții sportive. Muzicienii pot apela la dopuri de urechi custom sau standard prin care își pot asigura un nivel de audiție sigur și calitativ.

Mit: Nu mi se poate întâmpla mie. Nu am vârsta necesară să mă confrunt cu o pierdere de auz.

Din cele 600 de milioane de persoane afectate de hipoacuzie, suntem tentați să presupunem că majoritatea sunt vârstnici. Dar, nu este deloc adevărat, fiind cunoscut faptul că 34 de milioane sunt copii și un număr semnificativ sunt tineri adulți. Numărul persoanelor hipoacuzice este în creștere și până în anul 2050 se presupune că vor fi aproximativ 900 de milioane de persoane hipoacuzice de toate vârstele, principală cauză a acestei creșteri fiind utilizarea neglijentă a dispozitivelor audio și expunerea la sunete puternice în condiții de nesiguranță.