Website-ul Audiolux utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta dumneavoastra in website-ul nostru. Va informam ca ne-am actualizat politicile in conformitate cu Noul Regulament UE cu privire la Protectia Datelor cu Caracter Personal. Va rugam sa ne oferiti acordul dumneavoastra pentru utilizarea fisierelor de tip cookie pentru urmatoarele scopuri: functionarea corecta a site-ului nostru, masurarea utilizarii site-ului Audiolux, publicitatea relevanta. Click aici pentru mai multe detalii.
Fisierul de tip cookie contine informatii care fac legatura intre (utilizator) web-browser si (web-site) web-server. Daca un browser acceseaza un web-server repetat, acesta poate citi informatia stocata. Cookie-rile asigura utilizatorilor o experienta placuta de navigare si sustin eforturile website-urilor de a oferi servicii confortabile utilizatorilor
HIPOACUZIA GENETICĂ: Pierderea de auz se moștenește?
6 minute timp citire - Hipoacuzie

Genetica noastră joacă un rol important în stabilirea afecțiunilor și tulburărilor pe care le dezvoltăm în timpul vieții. Oare ne poate influența și sănătatea auzului?

Când ne gândim la hipoacuzie ereditară, ne gândim de obicei la copiii născuți surzi. Multe cazuri de hipoacuzie congenitală sunt cauzate de genetică, deși unele sunt cauzate de anumite probleme de la naștere sau boli. Dar, genele noastre ne afectează de la formare, ne determină trăsăturile, înălțimea și predispoziția la anumite afecțiuni și tulburări. Amprenta lor se vede chiar și la bătrânețe, și multe persoane au o predispoziție genetică la hipoacuzie.

Spre urmare, ce este o pierdere de auz ereditară, cât de comună este și cum evităm efectele hipoacuziei moștenite pe măsură ce îmbătrănim?

Cât de comună este hipoacuzia ereditară?

Între 1 și 3 copii la fiecare o mie de nou născuți, sunt afectați de o anumită tulburare de auz, din care mai mult de jumătate dintre ele sunt de natură ereditară. Pe mai departe, se știe că unele dintre aceste tulburări de auz de natură ereditară devin observabile abia la maturitate și precum hipoacuziile nou-născuților sau copiilor, condiția se poate agrava de un mediu nefavorabil și stilul de viață.

Perioade prelungite de expunere la medii sonore nocive conduc la hipoacuzii timpurii, existând persoane care experimentează aceste simptome la vârsta de 30 sau 40 de ani. În timp ce expunerea la sunete puternice joacă un rol important în pierderile de auz legate de înaintarea în vârstă, nu putem să ignorăm contribuția genetică.

De asemenea, există persoane care sunt mai puțin predispuse să dezvolte hipoacuzie, dar o dezvoltă oricum din cauza unui mediu de viață zgomotos. Persoanele care muncesc în construcții, soldații, muzicienii și alți lucrători din medii zgomotoase sunt mai predispuși să dezvolte hipoacuzie pe măsură ce înaintează în vârstă. Chiar și simpul fapt de a locui într-un oraș aglomerat, sau obiceiul de a asculta în mod regulat muzică la un nivel periculos poate conduce în timp la expunere la sunet și hipoacuzie neurosenzorială.

Cauzele hipoacuziei moștenite

Hipoacuzia moștenită se găsește în două forme: simptomatică și asimptomatică. Cele mai multe cazuri asimptomatice pot fi în legătură cu moștenirea din familie, în timp ce hipoacuzia simptomatică este de obicei o combinație de boli și alte condiții genetice.

Anumite condiții genetice precum sindromul Usher sau Pendred și otoscleroza sunt cele mai comune condiții genetice care duc la hipoacuzie simpomatică. Geneticienii fac eforturi continue să identifice genele care joacă un rol important în hipoacuzie, spre urmare momentan nu există multe informații concrete despre acest subiect. Cu toate acestea, suntem în siguranță dacă afirmăm că cele mai multe cazuri de hipoacuzie se dezvoltă în timpul vieții de adult.

Hipoacuzia dobândită este de regulă de factori non-genetici și rezultă din anumite afecțiuni, spre exemplu traume craniene, expunere la sunet, infecții și medicamente ototoxice. În cele mai multe cazuri de hipoacuzie asociată îmbătrânirii, expunerea la sunet sau alte condiții precum diabetul, toate contribuie major.

Este important să ne amintim că deși genetica joacă un rol major în unele cazuri de hipoacuzie, factorii de mediu și expunerea la sunet au un impact mai mare în total. Odată născuți, genetica este deja scrisă și nu mai poate fi schimbată. Din acest motiv, este foarte important să ne concentrăm asupra prevenției și tratamentului. Dacă auzul dumneavoastră nu a fost afectat, luați toate măsurile pentru a le proteja și bineînțeles nu uitați să îi îndrumați și pe cei dragi să facă la fel, în special pe copii.

Riscați să fiți afectați de hipoacuzie genetică?

Singura modalitate prin care putem să știm sigur dacă suntem sau nu afectați de hipoacuzie genetică este să ne testăm. Dacă pierderea de auz este genetică, poate fi dificil să determinăm cu exactitate ce gene provoacă hipoacuzie. Dacă de-a lungul vieții te-ai expus la sunete puternice, ai luat anumite medicamente sau ai fost afectat de condiții medicale ca boala lui Meniere, toate acestea au o contribuție importantă într-o eventuală hipoacuzie mai mult decât în istoricul medical al familiei. Deși există multe condiții genetice care vă pot expune la hipoacuzie, nu este valabil pentru orice problemă medicală.

Dacă în familie există un istoric al hipoacuziei, atunci șansele sunt ca genetica să aibă un rol major. Totuși, nu puteți face nimic să preveniți o hipoacuzie moștenită. Tot ce puteți face este să vă protejați auzul și să preveniți expunerea la sunete puternice. Hipoacuzia genetică neurosenzorială este de obicei accelerată și cauzată de expunere la zgomot și alegerile de viață.

Realitățile hipoacuziei provocate de înaintarea în vârstă

După cum am menționat, orice persoană riscă să fie afectată de hipoacuzie odată cu înaintarea în vârstă, dar unele persoane sunt mai predispuse din punct de vedere genetic. Dacă luăm măsurile potrivite încă de la o vârstă fragedă și facem eforturile necesare de a ne proteja auzul, vom fi mai puțin predispuși să dezvoltăm o hipoacuzie în legătură cu înaintarea în vârstă. Cu cât hipoacuzia neurosenzorială se dezvoltă mai târziu, cu atât efectele ei vor fi mai puțin severe. Mulți seniori au forme ușoare de hipoacuzie, care sunt ușor de gestionat.

Ne putem proteja auzul purtând dopuri pentru urechi în medii acustice zgomotoase. Aceste medii includ concertele, cursele de mașini și șantierele de construcție. Este nerecomandat să ascultăm muzică la un nivel sonor prea ridicat și să vă oferiți o pauză după zile în particular zgomotoase. Monitorizați-vă auzul îndeaproape prin testări regulate, la 1 an de zile. Dacă veți fi afectați de hipoacuzie, este foarte important să descoperiți din timp problema pentru a preveni agravarea condiției și a primi din timp tratamentul necesar.

Pe măsură ce îmbătrânim, riscul de a fi afectați de hipoacuzie odată cu înaintarea în vârstă se poate dezvolta. Oricine poate dezvolta hipoacuzie neurosenzorială, indiferent de genetică.

Dacă v-a plăcut acest articol și vreți să fiți la curent cu toate postările noastre săptămânale nu ezitați să vă abonați la newsleterrul Audiolux. De asemenea, dacă vreți să aflați mai multe despre sănătatea auzului puteți răsfoi librăria noastră de articole care cuprinde o varietate de articole din domeniu. Dacă sunteți în căutarea unui răspuns specific, nu ezitați să ne contacți. Unul dintre specialiștii noștri așteaptă să vă răspundă la întrebări.