Pierderea auzului (sau hipoacuzia) este un subiect mai puțin discutat și înțeles, iar din acest motiv multe persoane și-au format, din lipsă de informare, câteva păreri greșite. Să aflăm 10 dintre cele mai greșite idei despre hipoacuzie și să dezvăluim adevărul fiecărui caz.

Șansele sunt, dacă ai auzit până acum despre hipoacuzie și aparate auditive, să ai formată o idee generală despre acest subiect. Vedem în ultimul timp mai multe cazuri reale de oameni afectați de hipoacuzie, chiar și în media, deși nu tot ceea ce se prezintă este 100% adevărat. Oamenii au început să vorbească cu mai multă deschidere despre hipoacuzie, dar încă circulă inadvertențe, care au creat în timp anumite mituri despre ce înseamnă un pacient hipoacuzic și ce reprezintă hipoacuzia.

Este timpul să tragem o linie și să discutăm adevărul care se ascunde în spatele acestor concepții greșite. Iată 10 dintre cele mai comune neadevăruri pe care oamenii le cred despre pierderea auzului, aparate auditive și hipoacuzici, și să vedem cum îi influențează pe cei afectați.

Hipoacuzia este o problemă care afectează persoanele vârstnice.

Deși mulți seniori sunt afectați de hipoacuzie, această categorie de vârstă nu este singura vizată. Bebelușii se pot naște cu simțul auzului afectat, chiar surzi, iar multe persoane experimentează hipoacuzia ca urmare a unor afecțiuni, iar hipoacuzia neurosenzorială poate fi întâlnită la orice vârstă. De fapt, absolut oricine poate dezvolta hipoacuzie neurosenzorială. Vârsta chiar nu este un factor, dacă riști să te expui la zgomote puternice, în mod repetat, auzul se poate degrada.

Adulții vârstnici nu sunt singurii care își pierd simțul auzului, iar din cauza acestei convingeri există multe persoane care rămân nediagnosticate pentru că se consideră că sunt prea tineri pentru a fi afectați de o pierdere de auz. Este recomandat să vă testați auzul cât mai des posibil, pentru a nu deveni parte din cei care suferă nediagnosticați.

Cele mai multe persoane cu hipoacuzie folosesc limbajul semnelor.

Această concepție greșită nu poate fi mai departe de adevăr. Deși limbajul semnelor este un mod eficient de comunicare, o pierdere de auz nu înseamnă că vom deveni fluenți în acest limbaj. Cei mai mulți pacienți cu hipoacuzie nu știu nimic despre limbajul semnelor.

Limbajul semnelor este în principal folosit de persoane care au trăit cu surditate timp îndelungat. Deși, există multe persoane cu hipoacuzie congenitală care nu învață niciodată limbajul semnelor. Cele mai multe persoane cu hipoacuzie știu să vorbească și pot fi protezate auditiv, ceea ce le permite să audă și să-i înțeleagă pe cei din jur.

Trebuie să vorbesc tare pentru a putea comunica cu o persoană hipoacuzică.

O pronunțare a cuvintelor cât mai clară și precisă poate ușura comunicarea cu o persoană hipoacuzică, dar dacă veți ridica vocea sau veți țipa să fiți siguri că nu este nimănui de ajutor. În cele mai multe cazuri în care o persoană hipoacuzică vă roagă să repetați, nu presupune că dorește să vorbiți tare, dar mai degrabă se așteaptă să vorbiți mai clar și cu o pronunție cât mai corectă.

Cele mai multe persoane afectate de hipoacuzie pot auzi nivelul obișnuit al conversațiilor, dar adevărata provocare constă în înțelegerea cuvintelor și a sunetelor în zgomot. Cele mai multe persoane hipoacuzice citesc pe buze și le este mai ușor să îi înțeleagă când convorbirea se desfășoară față în față și vorbesc clar. Dacă vorbiți cu fața spre pământ,  veți murmura cuvintele sau veți întoarce capul, toate acestea vă pot face greu de înțeles.

Dacă o persoană hipoacuzică vă roagă să repetați ce ați spus, nu ridicați vocea și nu strigați. Cel mai indicat este să stabiliți contact vizual. Stabiliți contact vizual, vorbiți doar puțin mai tare și enunțați cuvintele cu claritate, dar fără să vorbiți prea rar de parcă ați discuta cu un copil. Când ridicați vocea și le vorbiți prea rar, de parcă ați încerca să comunicați cu un copil, atrageți prea mare atenție asupra situației și se vor simți stingheriți.

Aparatele auditive sunt urâte.

Aceasta este o concepție din timpuri vechi care i-a condus pe oameni să-și refuze acest ajutor de care au mare nevoie. Aparatele auditive au evoluat enorm în ultimii 20 de ani și multe din aceste modificări țin de forma aparatelor audive, devenind mai mici, mai ușor de utilizat și plăcute estetic. Aparatele auditive nu mai sunt dispozitivele voluminoase din trecut.

Unele proteze auditive sunt suficient de mici să încapă în canalul auditiv, în timp ce altele sunt adăpostite discret în spatele urechii, fiind de cele mai multe ori acoperite de păr. Multe dintre ele pot fi personalizate să se asorteze la culoarea pielii, fapt care continuă factorul de discreție. De fapt, cele mai multe persoane nu pot depista dacă interlocutorul lor poartă un aparat auditiv, dacă nu li se comunică în prealabil.

În timp, a fost propusă chiar ideea ca aparatul auditiv să devină un dispozitiv high-tech. Aparatul auditiv Signia Styletto are un design unic, care arată ca o bijuterie, un accesoriu de ureche, realizat într-o varietate de culori, inclusiv design metalic. Funcționează ca un dispozitiv high-tech, în timp ce arată ca un accesoriu de designer.

Aparatele auditive sunt departe de a avea o înfățișare neplăcută, iar perpetuarea acestui mit este nocivă pentru persoanele care le poartă sau, poate și mai rău, pentru persoanele care evită să le poarte dintr-o conștientizare a acestei concepții.

Aparatele auditive vă repară perfect auzul.

Aparatele auditive sunt un tratament pentru hipoacuzie, dar nu vindecă hipoacuzia. Când un pacient hipoacuzic este protezat cu aparate auditive, auzul lor este puțin diferit decât înainte. Poate să dureze ceva timp să se acomodeze la sunetele din jur. Deși suplinește pentru mare parte din sunetele care s-au pierdut, nu este o reproducere de 100%.

Aparatele auditive permit pacienților să audă, să înțeleagă vorbirea și să se bucure de lucrurile care ne aduc bucurii, spre exemplu sunetele naturii sau muzica, și sunt constant îmbunătățite. Protezarea auditivă este o decizie personală, dar este foarte important să consultați un specialist în audiologie care să vă poată sfătui ce tip de proteză auditivă se potrivește în funcție de gradul hipoacuziei și stilul de viață al pacientului.

Hipoacuzia este ereditară.

O afirmație destul de neadevărată. Există două tipuri de hipoacuzie permanentă: congenitală și dobândită. Hipoacuzia congenitală este prezentă de la naștere, deși nu toate cazurile sunt genetice. De fapt, o mică parte din cazurile de hipoacuzie sunt genetice. Chiar și atunci, cei mai mulți copii născuți surzi au doi părinți cu gene recesive de hipoacuzie.

Dar, cele mai multe persoane diagnosticate cu hipoacuzie au dobândit-o în timp. Hipoacuzia neurosenzorială este cea mai comună formă întâlnită. Hipoacuzia neurosenzorială debutează când urechea internă se deteriorează și nu mai poate capta sunetul în mod corespunzător. Acest lucru se poate întâmpla oricui, independent de vârstă sau genetică.

Este ok să le spui persoanelor hipoacuzice „Lasă că îți spun eu mai târziu.” sau „Nu este atât de important.”

Când spui aceste lucruri oamenilor, nu faci altceva decât să înlături sau chiar să îi excluzi din conversație. Deși este posibil să nu realizăm, acest tip de comportament îi poate afecta emoțional, luându-le șansa de a comunica. Nu trebuie să uităm niciodată că pacienții cu hipoacuzie sunt tot oameni și vor să ia parte activ la conversații. Dacă le transmitem post conversație ceea ce s-a întâmplat sau le spunem că nu este important ce s-a discutat, putem face supoziții greșite despre ceea ce își doresc să audă. Aceste afirmații izolează persoanele cu hipoacuzie și îi împliedică să relaționeze așa cum ar putea să o facă în mod obișnuit.

Fiți atenți față de persoanele cu hipoacuzie, fie că sunt prieteni sau membri din familie, și nu vă temeți să puneți pauză unei conversații pentru a-i ține informați. Este posibil să fiți singura legătură în conversație, deci o persoană pe care se bazează pentru sinceritate și pentru a-i acomoda. Dacă această situație pare frustantă, imaginați-vă cum se simt ei când sunt excluși din situațiile sociale.

Persoanele cu hipoacuzie sunt insistente și fără maniere.

Este o afirmație extrem de dură și nejustificată. Deși pot exista persoane cu hipoacuzie cu trăsături de caracter neplăcute, să etichetăm toate persoanele cu hipoacuzie în acest mod este un act ofensiv care trebuie evitat sub orice formă.

Trebuie să ținem cont că în cele mai multe cazuri, persoanele hipoacuzice care vă roagă să repetați sau să vorbiți mai clar încearcă să înțeleagă ce se vorbește tocmai pentru a putea răspunde cu simț de răspundere. În niciun caz nu vor să vă rănească sentimentele sau să vă enerveze, și nu pot fi clasificați ca fiind insistenți. Ei fac efortul de a participa activ la conversație, iar noi trebuie să răspundăm în egală măsură.

Dacă o persoană hipoacuzică pare iritantă, uitați-vă la propriul comportament înainte să pasați vina la el. Vorbiți clar? Sunteți amabili în conversație sau vă simțiți frustați? Încercați să fiți binevoitori și gândiți-vă cum îi afectează acțiunile dumneavoastră. Nu îi tratați ca pe o povară; faceți efortul de a-i face să se simtă incluși și ascultați.

Hipoacuzia este operabilă.

Ca aparatele auditive, operația nu este o soluție care rezolvă toate problemele hipoacuziei. Deși unele forme de hipoacuzie, în special cele cauzate de blocaje, pot fi rezolvate chirurgical, acesta nu este un caz universal valabil. De fapt, doar o mică parte din cazurile de hipoacuzie sunt ‚vindecabile’. Cele mai multe cazuri de hipoacuzie neurosenzorială sau anumite condiții congenitale nu beneficiază de chirurgie și trebuie să găsească alte forme de tratament. Hipoacuzia operabilă este excepția, nu norma.

Hipoacuzia nu reprezintă mare lucru pentru că nu este fatală.

Un alt neadevăr deranjant. Hipoacuzia înseamnă mult pentru cei afectați. Persoanele cu hipoacuzie sunt expuse mai mult accidentelor, în special cu vehicule în mișcare. Chiar dacă hipoacuzia nu este fatală, îți poate impacta viața foarte serios. Dacă facem un simplu exercițiu de imaginație ne putem da seama cât de rău este să nu putem avea o conversație, să ascultăm muzică sau să auzim sunetele din jur. În timp ce persoanele cu hipoacuzie reușesc să se adapteze acestor condiții, nu schimbă cu nimic gradul de dificultate al situației.

Întreținerea sănătății auzului trebuie să fie o prioritate. Oricine poate dezvolta hipoacuzia neurosenzorială, deci aveți în vedere să vă testați periodic auzul și protejați-vă urechile de zgomote puternice. Hipoacuzia netratată afectează calitatea vieții și vă poate pune viața în pericol.

Acum puteți înțelege mai ușor ce înseamnă hipoacuzia? Aveți cumva persoane hipoacuzice în viața dumneavoastră sau poate chiar vă simțiți afectați de o pierdere de auz? O informare mai atentă asupra subiectului ne poate ajuta să îl înțelegem cu mai multă atenție, iar în blogul Audiolux găsiți o librărie de articole utile din domeniu. Dacă vreți să fiți la curent cu cele mai recente articole postate, vă invităm să vă abonați la newsletter.