| Despre Audiologie |
 |
 |
 |
|
Audiologia este disciplina care are ca obiect măsurarea funcţiei auditive. In acest scop sunt utilizate mai multe teste audiometrice, efectuate de catre un audiolog.
Audiometria Audiometria reprezintă o investigaţie funcţională necesară pentru stabilirea diagnosticului exact într-o scădere de Audiometria se desfasoara într-o camera insonorizata, în care pacientului i transmit prin casca o serie de sunete pure (tonuri), de anumite frecvente si intensitati. În timpul testului, pacientul tine în mîna un buton ce trebuie apasat ori de cîte ori aude sunetul respectiv. Fiecare ureche este testata separat si, în functie de raspunsurile pacientului, audiologul întocmeste un grafic numit
Audiograma tonala Acest test este efectuat cu ajutorul unui aparat denumit audiometru, capabil sa sintetizeze tonuri auditive pure (asemanatoare notelor muzicale) de o intensitate precisa. Sunetele sintetizate sunt oferite pacientului fie prin intemediul unor casti auditive, fie prin intermediul unor vibratoare plasate direct pe craniu (in spatele urechii) care au rolul de a transmite sunetele direct la urechea interna, pentru a obtine informatii precise despre nivelul de auz al acesteia. Intregul test este efectuat intr-o camera insonora (antifonata). Inregistrarea succesiva a auzului prin stimulare la casca, apoi la vibrator, permite o estimare destul de precisa a sediului unde s-a instalat leziunea care a provocat scaderea auzului. Din acest motiv, audiograma este considerata si astazi drept cel mai util test in Din pacate testul are si o serie de dezavantaje. In primul rand, este influentata de capacitatea de colaborare a pacientului (fiind uneori dificil sau imposibil de inregistrat la copii sau varstnici). Acesta trebuie sa fie odihnit si capabil sa se concentreze asupra stimulilor din casca. Aparatura trebuie sa fie perfect calibrata, iar camera bine insonorizata. Audiograma vocala În afara audiometriei tonale, audiometria vocala este o alta modalitate de testare subiectiva a auzului, mai importanta pentru anumiti pacienti, pentru ca masoara si capacitatea subiectului testat de a comunica; se masoara nu numai capacitatea de auz, ci si capacitatea celui testat de a întelege ce se vorbeste. Testele pentru determinarea intelegerii cuvintelor ajuta audiologul sa stabileasca cat de clar puteti intelege vorbirea.
Hipoacuzia Hipoacuzia reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 de decibeli). Hipoacuzia poate aparea indiferent de varsta. In functie de componenta afectata (urechea externa sau urechea interna) si varsta la care apare afectarea aparatului auditiv, hipoacuzia este de mai multe tipuri: Hipoacuzia de transmisie apare atunci când sunetul nu poate ajunge în urechea internă datorită problemelor aflate în urechea externă sau in urechea medie. În acest caz veţi simţi o presiune în ureche şi veţi avea dificultăţi în percepţia sunetelor slabe. Printre cele mai des întâlnite cauze se numără acumularea de ceară, infecţia urechii medii, infecţia urechii externe sau prezenţa unor corpuri străine. În general acest tip de hipoacuzie poate fi tratat medical sau chirurgical. Hipoacuzia neurosenzorială apare atunci când urechea internă este deteriorată. În acest caz veţi avea dificultăți în înţelegerea conversaţiilor, în special în prezenţa zgomotului de fond. Un alt simptom asociat acestui tip de hipoacuzie este tinitusul, sau „ţiuitul” în urechi. Hipoacuzia neurosenzorială poate fi provocată de vătămări suferite la naştere, medicamente ototoxice, cauze genetice, viruşi, traume craniene, înaintarea în vârstă sau expunerea la zgomote puternice. În general, soluţia preferată pentru acest tip de hipoacuzie este adaptarea unei proteze auditive.
|
